AMMANIZAT S’ATÒBIU SUBRA SU TEMA:
CONTAMUS IN LIMBA NOSTRA
Antoni Buluggiu (Camineras)
Antoni Arca (crìticu literàriu)
Gianni Muroni (Ufìtziu limba sarda)
Istèrrida de sos autores
IN SA BIBLIOTECA COMUNALE DE PIATA TOLA - TÀTARI
=====================
Antis de comintzare
a faeddare de literadura sarda
1.0. Pensende a su de iscrier no ischimus si fagher autocrìtica o una dinùntzia. Pro s’auto-crìtica, prus chi su chi amus iscritu e nadu, nos tirat su tonu chi amus impreadu: «un’òpera est bona cando est arte, e custu non b’intrat cun sa gramàtiga de sas limbas»! Pro sa denùntzia, nos tirat su chi nos ant fatu crèere: «Su romanzu in sardu est una raridade; tando, mèngius de ocupare·si de sos sardos chi iscrient bonos romanzos, man-cari in italianu»!
1.1. Est beru, un’òpera est bona cando est arte e non b’in-trat cun sas limbas, ma finas sas òperas artesanas balet sa pena de las istudiare, ca b’intrat meda cun s’estètica; e sa limba, cun o sena gramàtiga, in literadura b’intrat semper: cando parfat chi non bi siat, est ca sa limba de cudd’autore fiat gai arta e profunda de resurtare imbisìbile, comente s’ossìgenu. Imbisìbile, sena sabore, però netzessària.
In àteras òperas, imbetzes, sa limba si bidet, est gai presente de èssere issa parte manna de s’òpera: e tando sa limba re-surtat che abba: mare de beranu, mare de ierru, mare de note, pruja, abba de flùmene, abba de nie. B’at òperas in ue sa limba est gai presente de resurtare sa parte prus manna, e duncas prus bella, o prus dèbile, che abba de ludu.
Duncas, custa est s’autocrì-tica: no aimus cumpresu chi sa limba sarda est galu orale e totu sas òperas iscritas in sardu ant a pretzisare sa limba (auto-didata) de sos autores issoro.
Est male, custa cosa? Est male chi sos narradores e sos poetas sardos, cando si ponent a iscrier lu fatant dae auto-didatas, dae iscritores sena mu-dellos teòricos fortes, sena gramàtigas e sena ditzionàrios atzetados e cumpartidos dae sa generalidade de sos sardos?
Sisse. Est unu dolu mannu, ma sos iscritores no nde tenent curpa peruna. Sa neghe est de sa polìtica italianista, de sa farta de una polìtica linguìstiga sana, est a narrer de unu bilinguìsmu modernu, in ue chie cheret istu-diat s’italianu, chie non cheret istudiat su sardu e su bilinguì-smu perfetu est cosa de chie lu impreat pro traballare o ca li piaghet.
1.1.1. Acabu de s’autocrìtica: un’òpera iscrita in sardu l’amus a lèghere cunsiderende prima su nivellu de sardu impreadu, e a pustis solu sa calidade artìstica, ca antis bisòngiat de educare su sentidu estèticu. Sa cale cosa non cheret nàrrerr chi si unu libru est feu, iscritu in sardu si faghet bellu. Prus a prestu chi unu libru feu, iscritu in unu bellu sardu, potat tenner carchi pàgina de antologia, de cuddas ùtiles pro imparare a iscrìere bene. E custu, in dies de oe, no est paga cosa.
1.2. Passende a sa denùntzia, est ora de l’acabare de amistu-rare sa polìtica istatale cun sa polìtica culturale, s’istrutzione iscolàstica cun s’istòria de Sardigna, su bene pro su merca-du editoriale cun su bene pro su pòbulu de sa natzione sarda.
Chi (fintzas a oe) sa Sar-digna siat una regione de s’ista-du italianu est unu fatu, chi s’iscola de sos minores nostros siat totu italiana, un’àteru anco-ra, chi meda sardos si pensent che italianos antis che sardos est beru, comente b’at sardos chi si abirgonzant de èssere sar-dos. Ma custu est su sentidu de sa modernidade, non su sentidu de sa Sardigna. Est normale chi chie cumandat cumandet e chie est teracu ponzat s’àinu in ue cheret su mere. Su chi no est normale, su chi no est pretzisu, est de si sentire che teracos e de lu atzetare cuntentos.
Ite cheret narrer chi un’iscri-tore chi pùbricat in Torino cun Einaudi iscriende in italianu est un’iscritore sardu: 1. ca est nà-schidu in Sardigna? 2. ca b’at postu un’ambientatzione sarda?
E tando? Unu de sos collaboradores de Camineras est nàschidu in Londra ma no est ingresu e sa limba de Shakespeare mancu l’ischit faeddare. E un’àteru collabo-radore chi li piaghet meda de iscrìere, at ambientadu unu contu in sa luna e, finas si est lunàticu, non si at a torrare mai unu selenita. O fortzis est prus sardu s’iscritore chi, iscriende in italianu, pùblicat cun un’editore isolanu?
Non brullamos. Custas sunt etichetas de moda oe, in tempus de globalizatzione ètnica, in ue si non ses ètnicu ses un pòberu imbisìbile. Tando, chie girat su mundu, mancari dae domo sua clichende in internet, lu conno-schet bene custu fenòmenu globale in ue sos pòberos de sa Terra esistint a partire dae s’identidade locale; su rumenu, su senegalesu, su pakistanu e finas su sardu, un’apena prus a subra de su "terùn", chi fiat troppu genèricu.
Cuddos sunt sos etnica-mente perigulosos, ca sunt o fiant extracomunitàrios, nois, finas si semus prus pagu esòti-cos che issos, amus s’avantàgiu de non pònere perigulu sotziale perunu, ca si nono sos amigos de Berlusconi e de Briatore non che benint prus in s’istiu.
1.2.1. Acabu de sa denùntzia. Chie si giustificat nende chi iscriet in italianu e non in sardu ca cheret «faeddare a su mun-du», istat imbolighende, ca si su contu est de agatare su nùmeru màssimu de letores, tando at a iscrìere in Giaponesu, ca sunt sos chi de prus legent in su mun-du, o si no in ingresu, ma solu publichende cun un’editore mannu, ca sos minores tenenent distributzione locale ebbia. Dae ùltimu, in ispagnolu, ma publi-chende in Barztellona pro una multinatzionale chi distribuat in Ispagna e in Amèrica umpare. Un’editore italianu normale, de prima imprenta non tirat prus de milli-millichimbenghentos cò-pias, pretzisu pretzisu che unu bonu editore sardu chi ti pubrichet in limba sarda.
Sos sardos chi iscrient in italianu est ca sunt italianos, italianos ebbia. Si poi lis sutzedit chi nende·si iscritores sardos lis resurtat prus fàtzile otènere crìticas e recentziones, custu non b’intrat cun sa sardi-dade, ma cun s’indùstria cultu-rale.
Giustificare·si nende chi em-mo, s’òpera già si l’aiant pensa-da in sardu, ma no ischende in cale sardu la "normalizzare" si sunt passados a s’italianu, est un (in)boluntàriu atu de sutamis-sione a su mere italianu; ca si sa giustificazione fiat giusta, sa lim-ba in sa cale passare sa publica-tzione de su contu, fiat s’ingre-su, o s’ispannolu, o su frantze-su, limbas de comunicatzione internatzionale manna.
1.2.1.1. Pro l’acabare de su totu cun sa fàula de sa literadura sarda iscrita in italianu, namus su chi s’imparat sa prima die de letzione de literadura arrividos in prima mèdia: onzi literadura est ligada a sa limba sua; cando una literadura natzionale si manifestat in una limba de un’à-tera nazione, si nd’at a cunside-rare s’istòria; pro nàrrere, sa literadura de Argentina est in limba ispannola, ma non est lite-radura de Ispagna, est argentina ebbia.
Tando, sa literadura sarda est sa chi est iscrita in sardu e in sas àteras limbas de Sardigna non de un’istadu. Sa literadura fata in limba italiana mai s’est fata pro sa natzione sarda ma sempre pro sa natzione italiana, tando no est literadura sarda, ma literadura italiana iscrita dae sardos. E finas su chi sos aliga-resos ant iscritu pensende a su pùblicu catalanu, no at a èssere cunsiderada literadura sarda. Finas sì, politicamente, at a ès-sere de importu mannu de cunsi-derare aligaresos, tabarkinos e gadduresos, sardos de dòpia et-nia: sardu-catalanu, sardu-lìgu-
re, sardu-corsicanu.
2. 0. A pustis de sas (au-to)crìticas ant a bènnere sas pru-postas e bi nd’ant medas, tocat de las definire e de las cumpar-tire. Cumintzende dae sa limba de sos sardos finas a cunsi-derare su cànone literàriu sardu. E sunt temas importantes, pro onniunu bi cheret unu libru etotu. Inoghe nde podimus sin-nare nessi su tìtulu.
2.1. Sa limba de sos sardos est una limba chi s’est sarvada in sos sèculus gràtzias a sa for-tza de s’oralidade . Che limba de iscritura su sardu tenet pagos annos de bida. Sos condagahes sunt "registratziones" de faed-dos, sos poemas de su chimbe e setighentos sunt notas pro una letura a boghe prena, o dae s’al-tare o dae su palcu de sos canta-dores. Sas òperas medas de s’otighentos sunt "registratzio-nes" poèticas de su chi si can-taiat e contaiat. Totu òperas chi si sunt torradas libros de auto-res in su noighentos solu, cando nois puru amus chèrfidu tènnere sos "clàssicos nostros".
In cuddu sutasistema literà-riu, fatu de mèmorias cuidadas pro su tempus benidore, e non de iscrituras pro sos letores cun-temporànios, s’idea de tènnere una "koiné", a su mancu orto-gràfica, resurtaiat una cuntradi-tzione, ca sos curadores e sos chircadores fiant interessados a totu sos aspetos secundàrios de sa literatura orale nostra: non s’arte e sa poètica, ma s’antro-pologia e sa traditzione. Tando, prus su faeddu fiat "diferen-tziante", mèngius fiat pro su chircadore. Pro su letore su pro-blema non bi fiat mai, ca umpare a sa boghe de su cantadore e/o contadore, semper bi fiat sa tradutzione.
Nende·lu cun prus craresa, s’idea de una limba sarda, sa matessi pro totu sos sardos, est una idea noa, chi, politicamente, non tenet prus de una barantina de annos e chi non est atzetada galu dae totu sos sardos, nem-mancu dae cuddos chi già la faeddant e la iscrient sena lu chèrrere.
Iscurtare duos iscritores sardos chi brigant pro una "T" de prus o de mancu, o pro si siat o nono de indicare s’elisione cun s’apòstrofo est cosa de non si lu crèere. Sa limba chi si faed-dat in carrela non est sa matessi limba chi si iscriet in su papiru, e brigare pro un’àtzentu curtzu o longu cando est ora de fàghere aunione, est sa cumproa de un’istadu de autofolclorizatzio-ne avantzadu: su chi est de im-portu est sa fonètica istudiada pro excludendum: custu puru est sardu, ma custu non est de bidda mia!
Prus chi brigas literàrias, chi est su normale intre iscritores, parent peleas intre Pro-Locos: benide a sa fonètica mia chi est ùnica in su mundu!
E custu, mancari annos de prèmios literàrios e de cungres-sos a pitzu de sa limba l’apant acraradu chi sa fonètica est una cosa, sa limba iscrita est un’àte-ra e sa literadura un’àtera anco-ra.
2.2. Ma fortzis, sos iscritores
sardos chi bi creent de a beru, si aiant de arrebellare a cuddos prèmios e a cuddos cungressos in ue si prèicat s’immobilidade cun ocros e pes abbaidende semper e solu a su tempus cola-du. Comente insinnat Walter Be-njamin, amus a abbaidare a dai-segus ma caminende a dainanti.
A la finire cun sos prèmios de poesia in ue si podet nàrrere poeta un’òmine chi in sa bida sua at iscritu una poesia sola; a l’acabare cun sos prèmios de narradiva de unu contu solu e possibilmente autobiogràficu. Sos prèmios ant a esser norma-les:
pro una sìlloge, mìnimu 25 poesia peròmine;
pro su romanzu, mìnimu 140 pàginas;
pros su contu, mìnimu deghe contos peròmine;
pro su teatru, mìnimu un’òpera chi representada duret un’ora nessi;
pro sos libros de literadura, in cale si siat barietade de sardu, ma regularmente pubricados e mai premiados antis.
Sa prus parte de sos prèmios chi esistint como, ant de si tor-rare su chi realmente sunt: festas de sa poesia e de sa narradiva in limba sarda. Tando, cumbidamus una mesa doighina de autores chi sa giuria de su prèmiu cun-sideret representativos e los fa-ghimus lèghere a boghe prena, e poi cumbidamus totus sos chi lu cherent fàghere de che pigare a palcu e de ponner a proa sa balentia issoro, leghende sena filtros pro su pùblicu presente. Chie est prus bonu, si est bonu, lu detzidet s’agradessimentu de sa gente in "sala" chi lu prèmiat
cun s’aplaudimentu.
Sos autores de a beru, non sos chi nos ant cherfidu contare sa bida issoro, ma sos chi ischint contare ca contare est s’arte e s’impreu issoro, ant a fàghere s’isfortzu de si sustituire a sos crìticos e a sos istoriadores, ca s’analizu de sa literadura sarda est deficitàriu meda.
2.3. Ischimus medas cosas de sa poesia in sardu, ma sos autores connotos non sunt prus de una deghina.
Pro lu esemprificare, non b’at istudios cumparativos intre sa forma de poetare de sos poe-tas de bidda e de tzitade, de sos de Campidanu e de sos de Logu-doro, de sos chi ant fatu poesia in su sentidu prenu, e de sos chi ant impitadu sa poesia non pro "poetare" ma pro "narrare" con-tos, fàulas e romanzos manten-zende sas rimas.
Non b’at istùdios chi anali-zent sas formas de contare orale sardu in sentidu literàriu. Totu su chi ischimus de contàscias, fàulas e paristòrias nos benit dae sos istùdios de glotologia, de antropologia, de folclore etzete-ra. Ma est evidente chi una fàula narada oe dae mannai e chi re-surtet sa matessi iscrita dae Ra-mon Llull in su sèculu de trèighi, non si podet èssere "sarvada" ca fiat su destinu sou, ma ca est intrada in sos repertòrios de sos mastros narradores de Sar-digna. Tando, sas fàulas, in totu sas manifestatziones issoro, ant a èsser cunsideradas che parte de sa literadura sarda e parte manna meda in sa espressione orale sua. Una chirca chi non est istada fata in funztione literària ma chi at produidu cantidade meda de libros de fàulas pro pitzinnos casi semper in italianu. Làstima chi non semper cuddos libros siant bellos, e làstima chi semper sunt libros tramperis, ca sas fàulas sardas, comente sas fàulas de totu su mundu, non sunt pro pitzinnos; sas fàulas in-cadenadas solu sunt nàschidas pro a issos, comente cudda de Comare Pulighita.
2.4. B’at poi de analizare totu su "presente": sos romanzos premiados in su Casteddu de sa Fae dae su 1982 a oe; sos roman-zos premiados in su Deledda; sa cumparazione de sos narrado-res premiados pro unu contu a sa sola, e sunt prus de 200, e sos poetas premiados in 50 an-nos, e sunt prus de 1000; b’at de istudiare s’òpera teatrale de una chentinaia de dramaturgos, casi semper connotos in sas bid-das issoro ebbia, e sos romanzos e sos libros de contos de un’àte-ra chentinàia de iscritores an-cora.
B’at a fàghere un’istùdiu mannu chi permitat de cumin-tzare a pensare a unu cànone, a un’estètica chi nos ponzat in sa normalidade de totu sas litera-duras: unas lìnias interpreta-tivas de s’identidade (dae s’ora-lidade, a s’autodidatismu, a un’editoria normale), de sos clàssicos (dae s’edade de sem-per a oe, segundu poesia, narra-diva e teatru) e de sos contem-porànios (sena nde orvidare mancunu); totu leghidu e inter-pretadu segundu sas lìnias de analizu de sa sardìstica, e non de s’italianìstica.
3. B’at unu muntone de co-sas galu a fàghere, nois de "Camineras", inoghe damus sa "lista" de sos narradores, de sos chi ant fatu a su mancu unu libru e de sos chi resurtant a su mancu in unu libru.
De sos primos damus una ischeda e de sos àteros su nù-mene. Isperamus chi potat torra-re de utilidade a istudiosos e apassionados, e prus ancora isperamus de animare carchi giòvanu chi cherfat aprofundire sa chirca e s’istùdiu de sos auto-res de domo sua.
Onzi ischeda l’amus fata a sa matessi manera e semper l’amus fata lèghere a sos autores (cando amus potidu) pro retzire s’apro-vatzione issoro. Bi sunt però finas ischedas incompletas, e lis pedimus sas disculpas a custos autores, ma non est istadu possìbile de los addobiare, o issos ant detzisu de non inzitare su logu o s’edade de naschimentu.
In sas bibliografias issoro amus postu su gènere, semper a su singulare. S’intendet bene ite bi podet èssere in su libru cando ponimus "istùdiu", "romanzu" ecc. Cando ponimus "fàula", cheret nàrrere unu contu fan-tàsticu, de cuddos chi in Sardi-gna li namus contixeddu, contu de forredda, contu de foghile, foli, paristòria, faula, rondalla e àteru ancora; semper sunt fàulas, in su sensu de unu contu falsu, e in su sensu originale de sa paràula latina "fabula". Duncas fàula ca autores sardos medas si las ant crètidas che cosas de a beru, ma fianta cosas falsas.
( Editoriale de s'urtimu numeru de Camineras)
Commenti
a si biri
ivo murgia
www.ivomurgia.splinder.com